încă mai

Dimineaţa asta e frumoasă, caldă, mă încearcă lipsa veşnică a timpului, lipsa nopţilor, lipsa zilelor, a zorilor, a vorbelor, a vântului din ele. Să o iau de la zero, trec peste zori şi ajung la tine. Un pas mai aproape, înghite căldura asta ultimul strop de aer rămas. Lipsa aerului.

Black, back, că-i mai bine să ascult ce apuc decât să spun adevărul.

closed

S-a aşezat timpul în urna asta de primăvară, şi mâine e ziua în care mă potrivesc în noua rochie mov. S-ar zice că toate-mi merg bine: toate încep să se sfârşească.

Miile de gânduri sunt o poveste pe care o citesc în fiecare seară, n-am copii pe care să-i adorm şi mă trezesc eu cu ochii închişi. Gândesc la cei de pe nicăieri, ce-or fi făcând, ce-or fi simţind, şi mă tem că acel nicăieri e mult mai departe decât pot eu să înţeleg. În ultima vreme, scriu şi nu scriu pe acest blog al nimănui.

Oricum, dacă e duminică, toate magazinele sunt închise. Doar stadioanele aşteaptă un public restrâns.