stadionul acela cenuşiu, şi apa-şiroaie, şi sunetul, mirosul de înălţime. şi paşii din fosta plimbare, mâinile din vechea atingere care nu suna, nu atingea. Nu atingea. Şi tra-la-la-la-la în geam, vino, coboară, timpul e scurt, din vina ta, unde s-au dus iluziile? unde duc a, b, c, d, când nu ştii să spui cum a fost.
miile de kilometri parcurşi, scurşi, topiţi, ceasurile rotunde, lanţurile şi despărţirile. Trenul în gară, scurt, tot mai lung, infinit, trenul pe peron, pe stradă, pe scaun. Mulţimea strigă să vii, tu vii, stai, rămâi, şi nu ai de gând să mai pleci. Unde să pleci?
